Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNVÂLTORÍRE, învâltoriri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se învâltori; învolburare. – V. învâltori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVÂLTORÍ, pers. 3 învâltorește, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ridica în vârtejuri; a se învolbura. – În + vâltoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNVÂLTORÍ ~ésc tranz. A face să se învâltorească. /în + vâltoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNVÂLTORÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de vâltoare. /în + vâltoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVÂLTORÍ, învâltoresc, vb. IV. Refl. A se învârteji, a fi cuprins de vâltoare. – Din în- + vâltoare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ÎNVÂLTORÍ vb. v. învârteji, învolbura, zbate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink