ÎNVÂRTECÚȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti” < învârti) + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
învârtecúș s. n., pl. învârtecúșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVÂRTECÚȘ ~uri n. 1): Ineluș-~ joc de copii, în care unul dintre participanți trebuie să ghicească la cine este inelul transmis pe neobservate de la un jucător la altul. 2) rar Loc unde ceva (mai ales un drum sau un râu) se întortochează; întortochetură. /a învârti + suf. ~uș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
inelúș-învârtecúș s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink