Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNVĂLĂTUCÍRE, învălătuciri, s. f. Acțiunea de a (se) învălătuci și rezultatul ei; vălătuceală. – V. învălătuci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVĂLĂTUCÍRE s. v. încolăcire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
învălătucíre s. f., g.-d. art. învălătucírii; pl. învălătucíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. În + vălătuc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNVĂLĂTUCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se învălătucească; a înfășura; a încolăci. 2) A înveli de jur împrejur; a înfășura. /în + vălătuc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNVĂLĂTUCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mișcare de rotație (în jurul unui obiect); a se înfășura; a se încolătăci. 2) A se face vălătuc. /în + vălătuc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVĂLĂTUCÍ vb. v. încolăci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A învălătuci ≠ a dezvălătuci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se învălătuci ≠ a se dezvălătuci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
învălătucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălătucésc, imperf. 3 sg. învălătuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. învălătuceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink