ÎNȘELĂTÓR, -OÁRE, înșelători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care induce în eroare, care amăgește, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credință a cuiva; amăgitor. – Înșela + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȘELĂTÓR s., adj. 1. s., adj. v. seducător. 2. adj. amăgitor, (livr.) iluzoriu, (înv. și reg.) părut, (Transilv. și Ban.) cealău, (Munt.) mâglisitor, (fig.) deșert, mincinos. (O imagine ~oare.) 3. adj. v. iluzoriu. 4. adj. v. perfid. 5. s. v. escroc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înșelătór adj. m., pl. înșelătóri; f. sg. și pl. înșelătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNȘELĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care înșală; care induce în eroare; iluzoriu. Aspect ~. Aparențe ~oare. /a înșela + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink