Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ÎNȚEPĂTÚRĂ, înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȚEPĂTÚRĂ s. 1. împunsătură, (înv.) puntură. (O ~ de ac.) 2. ciupitură, pișcătură. (O ~ de țânțar.) 3. v. pișcătură. 4. v. junghi. 5. (MED.; la pl.) junghiuri (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~ îi străbat trupul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNȚEPĂTÚRĂ s. v. ironie, persiflare, zeflemea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înțepătúră s. f., g.-d. art. înțepătúrii; pl. înțepătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNȚEPĂTÚRĂ ~i f. 1) Senzație dureroasă provocată prin înțepare; împunsătură. 2) Loc unde s-a produs o înțepare; împunsătură. 3) fig. Vorbă sau expresie răutăcioasă, adresată cuiva; împunsătură; șfichi. /a înțepa + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)