ȘALGẮU, șalgăi, s. m. 1. (Înv.) Lucrător în ocnele de sare. 2. (Reg.) Condamnat la muncă în ocne; ocnaș. – Din magh. sóvágó.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șalgău s. m., art. șalgăul; pl. șalgăi, art. șalgăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘALGẮU ~i m. înv. 1) Muncitor în ocnele de sare. 2) Persoană condamnată la muncă în ocne; ocnaș. /<ung. sóvágó
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink