ȘART1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘART interj. pleosc. (~!, i-a tras o palmă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘART s. v. acord, aranjament, clauză, combinație, condiție, contract, convenție, datină, dispoziție, fel, hotărâre, înțelegere, învoială, învoire, legământ, obicei, ordin, pact, poruncă, prevedere, punct, regulă, rânduială, rost, socoteală, stipulare, stipulație, termen, tipic, tradiție, tranzacție, uz, uzanță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șart, șárturi, s.n. (pop.) 1. rânduială, uzanță; tradiție, datină. 2. rost, socoteală, tâlc, noimă. 3. (în loc. adv.) pe șart = în ordine, pe rând, metodic. 4. (înv.) dispoziție, hotărâre, stipulație; convenție, învoială.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șart (șárturi), s. n. – 1. Rînduială, regulă, tradiție. – 2. Sens, logică. Tc. (arab.) șart (Șeineanu, II, 335; Meyer 399; Lokotsch 1861), cf. alb., sb. sart.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șart interj. – Imită zgomotul produs de o lovitură cu palma. – Var. jart. Creație expresivă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șart interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șart s. n., pl. șárturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Șart1 interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de o lovitură dată cu palma). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Șart2 ~uri n. înv. Obicei care se transmite din generație în generație; datină. ◊ După ~ după o regulă statornicită; după obicei. Pe ~ într-o anumită succesiune; pe rând. /<turc. șart
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink