ȘATRÁNGE s. f. pl. (Înv.) Șah (2). ◊ Loc. adj. În șatrange = în carouri, cadrilat. – Din tc. șatranç.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Șatránge f. pl. înv. Joc între doi parteneri, constând în mutarea, după anumite reguli, a unor figuri pe o tablă specială; șah. /<turc. satranç
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘATRÁNGE s. v. șah.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șatránge s. f. – Șah. – Var. șetrănci. Tc. (per., arab.) șatranc (Șeineanu, II, 336; cf. REW 7961a), cf. sp. ajedrez. Pare cuvînt identic cu șotron (var. șodron), s. n. (un anumit joc de copii), cf. var. arabă sotrong (după Tiktin și Candrea, din fr. chaudron „căldare”, dificil de admis semantic; var. șodron, literară, pare forțată în urma acestei ipoteze).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink