ȘCHIOPĂTÚRĂ, șchiopături, s. f. Faptul de a șchiopăta. – Șchiopăta + suf. -ură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘCHIOPĂTÚRĂ s. v. șchiopătare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șchiopătúră s. f., g.-d. art. șchiopătúrii; pl. șchiopătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink