Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: școlărește , școlări (verb)   
ȘCOLĂRÉȘTE adv. Ca un școlar (1), în felul școlarilor. ♦ Fig. Naiv, lipsit de maturitate, copilărește. – Școlar + suf. -ește.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘCOLĂRÉȘTE adv. În felul școlarilor; cum obișnuiesc școlarii; ca școlarii. /școlar + suf. ~ește
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘCOLĂRÉȘTE adv. (înv.) scolasticește. (Merge îmbrăcată ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
școlăréște adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘCOLĂRÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘCOLĂRÍ vb. v. școlariza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
școlărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. școlăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)