șerbegíu, șerbegíi, s.m. (înv.) 1. persoană care prepara sau vindea șerbet. 2. boiernaș care oferea domnului șerbetul și îngrijea de dulcețuri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șerbegíu s. m., art. șerbegíul; pl. șerbegíi, art. șerbegíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink