Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘERFUÍRE, șerfuiri, s. f. Acțiunea de a șerfui și rezultatul ei. – V. șerfui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șerfuíre s. f., g.-d. art. șerfuírii; pl. șerfuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘERFUÍ, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute. – Din germ. schärfen „a ascuți”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘERFUÍ ~iésc tranz. (piei) A subția pe la margini (pentru a le putea îndoi sau coase mai ușor). /<germ. Scharfen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
șerfuí vb., prez. 1 sg. și 3 pl. șerfuíesc, imperf. 3 sg. șerfuiá; conj. prez 3 sg. și pl. șerfuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink