ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘIBÓI n. 1) Plantă erbacee decorativă culti-vată pentru florile ei plăcut mirositoare, de culoare galbenă-aurie, așezate în ciorchine; micșunea. 2) Floare a acestei plante. /<turc. șebboy
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
șibói, șiboáie și șibóiuri, s.n. (reg.) 1. micșunea; micsandră; toporaș. 2. ciorchine (de flori).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șibói (-i), s. m. – Floare asemănătoare cu micșuneaua (Cheiranthus cheiri). – Mr. șiboe. Tc. (per.) șebboy (Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1743), cf. bg. šiboi, sb. seboj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șibói (ciorchine de flori) s. n., pl. șiboáie/șibóiuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șibói (micșunea) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink