Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: șicana (verb tranzitiv) , șicanare (substantiv feminin)   
ȘICANÁRE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘICANÁRE s.f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. [< șicana].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
șicanáre s. f., g.-d. art. șicanării; pl. șicanări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘICANÁ ~éz 1. tranz. (persoane) A produce șicane; a sâcâi fără motive serioase. 2. intranz. A umbla cu șicane. /<fr. chicaner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘICANÁ vb. I. tr. A face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. [< fr. chicaner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘICANÁ vb. tr. a face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. (< fr. chicaner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘICANÁ vb. a sâcâi, (rar) a străgăni, (înv.) a m*****a. (Îl ~ cu tot felul de mărunțișuri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șicaná vb., ind. prez. 1 sg. șicanéz, 3 sg. și pl. șicaneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)