ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiite, engl. Shiite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘIÍT, -Ă adj. Referitor la șiism. // s.m. și f. Adept al șiismului. [< fr. chiite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘIÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al șiismului. (< fr. chiite, engl. shiite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
șiít s. m., adj. m., pl. șiíți; f. sg. șiítă, pl. șiíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘIÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care ține de șiism; propriu șiismului. /<fr. chiite, engl. chiite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘIÍT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al șiismului. /<fr. chiite, engl. chiite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink