ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘINDRÍLĂ s. (pop.) prăștilă, (reg.) scândură, ștablon, (Ban.) șindră. (Casă acoperită cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șindrílă (-le), s. f. – Șiță, șindră, scîndurică. – Var. Mold., Trans. șindilă, Banat șindră și var. Germ. Schindel, prin intermediul mag. zsindely (Cihac, II, 388; Borcea 208; cf. Miklosich, Fremdw., 125), ceh. šindel, sb. šindra (› Banat). Der. din sl. scindĭlla (Cipariu, Elem., 60) nu este probabilă. – Der. șindrili, vb. (a acoperi cu șindrilă); șindrilar, s. m. (cel care bate șindrilă pe acoperiș).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șindrílă s. f., g.-d. art. șindrílei; pl. șindríle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘindrÍlĂ ~e f. 1) Material de construcție format din scândurele de brad, subțiri și înguste, folosit la acoperitul caselor. 2) Fiecare dintre aceste scândurele. [G.-D. șindrilei] /<ung. zsindely, germ. Schindel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink