ȘIRÍNCĂ, șirinci, s. f. (Reg.) Fâșie îngustă de pământ (arabil); hat, răzor. – Din ucr. šyrynka, rus. șirinka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘIRÍNCĂ s. v. basma, legătură, maramă, năframă, tulpan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șiríncă s. f., g.-d. art. șiríncii; pl. șirínci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink