ȘÍȚĂ, șițe, s. f. Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din scr. štica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÍȚĂ s. (Mold., Bucov. și Maram.) draniță. (Casă acoperită cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șíță1, șíțe, s.f. (reg.) 1. șindrilă lungă (scândură de brad sau de fag îngustă și subțire). 2. (în forma: șisă) fuscel (la războiul de țesut), vergea, joardă. 3. (în forma: șisă) tindeche (la războiul de țesut).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șíță2, s.f. (reg.) numele unei plante asemănătoare cu rogozul.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șíță (-țe), s. f. – Un fel de șindrilă folosită la acoperitul caselor. – Var. Trans. șisă. Sb., cr. štica (Cihac, II, 389; Conev 85). – Der. șițui, vb. (a acoperi cu șiță); șițar, s. m. (Trans., șindrilar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șíță s. f., g.-d. art. șíței; pl. șíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÍȚĂ ~e f. Bucată de lemn, asemănătoare cu șindrila, folosită pentru acoperitul caselor țărănești. /<sb. štica, bulg. štița
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink