ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Șmírghel n. 1) Rocă metamorfică formată din granule fine de corindon întrebuințată ca abraziv. 2) Material abraziv pulverulent, obținut din această rocă sau pe cale sintetică. 3) Hârtie sau pânză acoperită cu un astfel de material, întrebuințată în operațiile de șlefuire și de curățare a obiectelor de metal sau de lemn. /<germ. Schmirgel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘMÍRGHEL s.n. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule fine de corindon. ♦ (Tehn.) Material abraziv făcut din praful obținut din roca descrisă mai sus; emeri. [Pl. -le, -luri. / < germ. Schmirgel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘMÍRGHEL s. n. 1. rocă metamorfică dintr-o masă de granule fine de corindon alternând cu magnetit, abraziv. 2. hârtie sau pânză acoperită cu granule de șmirghel (1), pentru curățirea sau lustruirea lemnului, a metalului etc.; emeri. (< germ. Schmirgel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘMÍRGHEL s. (MIN., TEHN.) (rar) emeri (~ pentru lustruit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șmírghel s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink