ȘOLTÚZ, șoltuzi, s. m. Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari; persoană care avea acest titlu. – Din pol. szoltys.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘOLTÚZ s. (IST.) județ, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraș.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șoltúz (-úji), s. m. – Conducătorul unui oraș, primar în Mold. Germ. Schultheiss, prin intermediul pol. szołtys mag. soltész (Cihac, II, 391), cf. it. sculdascio (Battisti, V, 3430).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șoltúz s. m., pl. șoltúzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘOLTÚZ ~i m. (în Moldova medievală) Căpetenie a unei așezări orășenești. /<pol. szoltys
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink