Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘONTÂCĂÍRE, șontâcăiri, s. f. Acțiunea de a șontâcăi și rezultatul ei. – V. șontâcăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șontâcăíre s. f., g.-d. art. șontâcăírii; pl. șontâcăíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘONTÂCĂÍ, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘONTÂCĂÍ ~iésc intranz. pop. A merge cu dificultate (și făcând mișcări nefirești) datorită infirmității unui picior; a șchiopăta; a șovâlcăi. /șontâc + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘONTÂCĂÍ vb. v. șchiopăta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șontâcăí vb., ind. prez. 1 sg. șontâcăi/șontâcăiésc, imperf. 3 sg. șontâcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șontâcăie/șontâcăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink