ȘOPRÓN, șoproane, s. n. Construcție (din scânduri) care servește drept adăpost pentru unelte agricole, nutreț și vite; șoproneață. [Var.: șópru s. n.] – Din germ. Schoppen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘOPRÓN s. 1. (pop.) poiată, (reg.) acioală, șop, șopotei, șopreț, șoproneață, șușopru, (Transilv.) plesnicar, (prin Ban. și Maram.) scut, (Olt. și Ban.) scuteală, (Transilv.) sin, (Olt. și Munt.) slon, (Ban.) șupă, (prin Transilv.) șușop. (În ~ se țin uneltele agricole.) 2. v. șură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șoprón s. n. (sil. -pron), pl. șoproáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘoprÓn ~oáne n. 1) Construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite. 2) Construcție rudimentară făcută în spatele casei unde se țin unelte, nutreț etc. ~ pentru unelte agricole. /cf. germ. Schoppen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink