Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘOPTÍT1 s. n. Șoptire. – V. șopti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘOPTÍT2, -Ă, șoptiți, -te, adj. (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) în șoaptă, încet. – V. șopti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘOPTÍT adj. îngânat, murmurat, (reg.) șopotit. (Cu glas ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șoptít s. n. (pl. șoptíte în loc. pe ~)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘOPTÍ, șoptesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. ◊ Loc. adv. Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. šĩpŭtati, bg. șeptja.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ȘOPTÍ se ~ésc intranz. A vorbi încet unul cu altul (punând la cale ceva). /<sl. šuptati, bulg. šeptja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ȘoptÍ ~ésc 1. intranz. A vorbi în șoaptă. ◊ ~ în barbă a murmura ceva în șoaptă, ca pentru sine. 2. tranz. A comunica cu voce înceată (ca să nu audă alții); a sufla. ~ la examene. /<sl. šuptati, bulg. šeptja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘOPTÍ vb. 1. a șușoti, (pop.) a șopăcăi, a șopăi, a șușui, (reg.) a șoșoni, (prin Olt. și Munt.) a pupui, (prin Olt.) a șoporoi, (Transilv. și Mold.) a șopoti. (Nu știu ce au ~.) 2. a murmura. (A ~ ceva pe care nu l-am înțeles.) 3. a-i sufla, (fig.) a-i strecura. (I-a ~ ceva la ureche.) 4. v. afirma. 5. v. clipoci. 6. v. foșni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A șopti ≠ a răcni, a striga, a țipa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
șoptí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoptésc, imperf. 3 sg. șopteá; conj. prez. 3 sg. și pl. șopteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink