Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘOPĂÍRE, șopăiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șopăi și rezultatul ei. – V. șopăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șopăíre s. f., g.-d. art. șopăírii; pl. șopăíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘOPĂÍ, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘOPĂÍ ~iésc intranz. fam. A vorbi în șoapta; a sopti. /șopa + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘOPĂÍ vb. v. șopti, șușoti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șopăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiésc, imperf. 3 sg. șopăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șopăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink