ȘORECÁR s. m. v. șoricar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘORECÁR s. (ORNIT.) 1. (Buteo buteo) (pop.) șopârlar, (reg.) uică, uliul-șopârlelor. 2. (Buteo rufinus) (reg.) uliu-mare. 3. (Buteo lagopus) (reg.) uliu-încălțat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘORECÁR s. v. gaie, uliu-de-trestie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șorecár (pasăre) s. m., pl. șorecári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink