ȘPÁCLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la netezit sau la răzuit tencuiala, chitul etc. – Din germ. Spachtel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPÁCLU s.n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel, cu care se răzuiește tencuiala, chitul etc. [< germ. Spachtel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘPÁCLU s. n. unealtă, lamă triunghiulară de oțel, cu care se răzuiește tencuiala, chitul etc. (< germ. Spachtel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
șpáclu s. n. (sil. -clu), art. șpáclul; pl. șpácluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPÁCLU ~ri n. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel, cu mâner de lemn, folosită la șpăcluit. /<germ. Spachtel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink