ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPAN2, șpanuri, s. n. 1. Așchie provenită din prelucrarea la strung, la freză a metalelor, a lemnului etc. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din germ. Span.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPAN s.n. 1. Așchie de lemn sau de metal provenită din prelucrarea acestora la strung, la freză etc. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. [Pl. șpanuri, (s.m.) șpani. / < germ. Span].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘPAN s. n. așchie de lemn sau de metal din prelucrarea acestora la strung, la freză etc. (< germ. Span)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stăpînea sau administra un ținut. Cine va ține vrăji, aceia să să de șpanilor, să nu să vor lăsa. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE. Din mila... șpanului săcuilor. SA, 2r. Ishpan. Castellanus. Comes. AC, 344; cf. PP, 3. ♦ (Mold.) Nobil. Izvorîia den toată lumea la Italiia, pentru să fie în volniciia Italiei șpan, adecă nemiș, cum dzic leșii șlehtici. NCL I, 47; cf. M. COSTIN; N. COSTIN.
Variante: ișpan (AC, 344; PP, 3).
Etimologie: magh. spán, ispán.
Cf. șleahtic.
Sursa: Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali | Permalink
ȘPAN s. v. administrator, intendent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘPAN s. (IND.) v. așchie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șpan, șpani, s.m. 1. (înv.; în orânduirea feudală din Transilvania) titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor al unui ținut. 2. (înv. și reg.) administrator, intendent al unui ținut. 3. (reg.) prefect. 4. (reg.) subprefect. 5. (reg.) pădurar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șpan (-ni), s. m. – Viceguvernator al unui comitat maghiar, subprefect. Mag. spán, ispán (Candrea; S. Pop, Dacor., VIII, 66). – Der. fișpan, s. m. (Trans., prefect, guvernator), din mag. fő-ispán.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șpan (titlu nobiliar) s. m., pl. șpani
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șpan (tehn.) s. n., pl. șpánuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPAN ~uri n. 1) Așchie desprinsă în procesul prelucrării metalelor la strung sau la freză. 2) Despicătură din trunchiul unui copac din care se fac doage sau șindrilă. /<germ. Span
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink