ȘPERȚ, șperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect și ilegal, cuiva, pentru a-i câștiga bunăvoința, în special pentru a-l determina să-și îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-și încalce obligațiile de serviciu; mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPERȚ s. n. bacșis, mită (< germ. Spervzeng)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘPERȚ s. v. mită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șperț s. n., pl. șpérțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPERȚ ~uri n. pop. Sumă în bani sau alte valori materiale date cuiva sau primite de cineva în schimbul unui serviciu. (ilegal); mită. /<germ. Sperrzeug
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink