Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘPRAIȚUÍRE, șpraițuiri, s. f. Acțiunea de a șpraițui și rezultatul ei. – V. șpraițui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șpraițuíre s. f. (sil. șprai-), g.-d. art. șpraițuírii; pl. șpraițuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPRAIȚUÍ vb. tr. a sprijini temporar cu șpraițuri cofrajele unei construcții sau o săpătură. (< germ. spreizen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
șpraițuí, șpraițuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre pereții unei săpături, despre porțiuni dintr-o construcție) a sprijini cu proptele. 2. (despre buștenii care urmează să fie tăiați cu gaterul) a înțepeni folosind proptele. 3. (în forma: șprăițui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse dispuse la anumite intervale. 4. (în forma: șprăițui; despre pereți) a acoperi cu șipci; a șipcui. 5. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțui, a șpronța.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șpraițuí vb. (sil. șprai-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șpraițuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink