ȘTIULÉTE, știuleți, s. m. Fructul matur al porumbului, cu (sau fără) pănușele care îl învelesc. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTIULÉTE s. (BOT.) 1. (pop.) păpușă, (reg.) ciocan, ciocălău, cotolan, cucuruz, drugă, drugălău, păpușoi, porumb, știuleag, tiulihău, tuleu, (prin Ban.) tofleac. (A fiert doi ~ți.) 2. v. cocean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
știuléte (-ți), s. m. – Fructul matur al porumbului. Slov. štulec (Tiktin), cf. bg. stulec (Conev 51). Forma normală știuleț, a căpătat un nou sing. analogic (Byck-Graur 26).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
știuléte s. m., pl. știuléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTIULÉTE ~ți m. Fructul porumbului. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink