ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare adj. Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. [Pr.: ști-u-] – Ști + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTIUTÓR adj. v. citit, erudit, învățat, savant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTIUTÓR adj., s. v. cunoscător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Știutor ≠ neștiutor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
știutór adj. m. (sil. ști-u-), pl. știutóri; f. sg. și pl. știutoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTIUTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care știe; care cunoaște. ◊ ~ de carte persoană care știe să citească și să scrie. [Sil. ști-u-] /a ști + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink