Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘTOLUÍRE, ștoluiri, s. f. Operație aplicată pieilor fine, care constă în efectuarea mai multor întinderi în diferite direcții și care dă pieilor moliciune și suplețe. – V. ștolui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ștoluíre s. f., g.-d. art. ștoluírii; pl. ștoluíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTOLUÍ, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. – Din germ. dial. stollen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘTOLUÍ ~iésc tranz. (piei tăbăcite) A supune operației de stoluire. /cf. germ. Stoll-en
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘTOLUÍRE ~i f. Operație care constă în înmuierea pieilor tăbăcite în scopul despărțirii fibrelor. /v. a ștolui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ștoluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiésc, imperf. 3 sg. ștoluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștoluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink