ștopleág, ștoplége, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ștopleág s. n., pl. ștoplége
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink