ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTRENGÁR adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTRENGÁR adj., s. 1. adj. d****s, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tâlhar. (Ce ~ fără pereche!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTRENGÁR s. v. afemeiat, crai, derbedeu, golan, haimana, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, vagabond.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ștrengár s. m., pl. ștrengári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTRENGÁR ~i m. 1) Copil neastâmpărat, poznaș. Un ~ fără pereche. 2) Bărbat ușuratic, neserios. /ștreang + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink