ȘTURȚ, șturțuri, s. n. (Reg.) 1. Loc unde se depozitează minereul care urmează să fie prelucrat sau deșeurile; p. ext. materialul depozitat în acest loc. 2. Semifabricat plat care reprezintă un stadiu intermediar între placa-semifabricat și tabla subțire. – Din germ. Sturz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șturț s. n., pl. ștúrțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink