ȘTUȚ, ștuțuri, s. n. Bucată scurtă de țeavă, care face legătura între un recipient și o conductă. – Din germ. Stutzen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTUȚ s.n. (Tehn.) Tub de oțel cu pereții subțiri, servind pentru luarea probelor de pământ. [< germ. Stutz].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘTUȚ s. n. bucată scurtă de țeavă montată la un recipient spre a face legătura cu o conductă. (< germ. Stutz)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘTUȚ s. (TEHN.) tubulură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTUȚ s. v. carabină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ștuț2, ștúțuri, s.n. (reg.) fiecare dintre cele două curele groase care leagă pieptarul hamului de orcic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ștuț3, ștúțuri, s.n. (reg.) ciot de copac.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ștuț4, s.n. sg. (reg.) arpagic, orceag.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ștuț s. n., pl. ștúțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTUȚ ~uri n. tehn. Țeavă scurtă de metal care servește ca piesă de legătură între o conductă și un recipient. ~ de golire a apei. /<germ. Stutzen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink