ȘÚBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească; șubrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÚBRED adj. 1. nerezistent, nesolid, netrainic, slab, șubrezit, (rar) precar. (O construcție ~.) 2. netrainic, (livr.) caduc. (Un lucru ~.) 3. v. debil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘÚBRED adj. v. discutabil, nesigur, precar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Șubred ≠ trainic, viguros, tare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
șúbred (-dă), adj. – Fragil, debil, delicat, friabil. Poate din lat. hýbrĭdus ‹ gr. ύβρίδος, cu ș ‹ ex-; pentru schimbarea și › șu-, cf. șuera; la relația semantică „hibrid” = „degenerat” este normală, cf. bastard. Oricum, terminația -ed nu poate fi decît lat. -idus, care nu a fost productivă în rom., cf. lînced, muced, rînced. – Der. din sl. šuplĭ „debil”, cu suf. -ed (Cihac, II, 395; Loewe 40; Weigand, Jb, XVI, 78) nu pare posibilă. – Der. șubrezi vb. (a slăbi); șubrezeală (var. șubrez(en)ie), s. f. (fragilitate, debilitate).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șúbred adj. m. (sil. -bred), pl. șúbrezi; f. sg. șúbredă, pl. șúbrede
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÚBRED ~dă (~zi, ~de) l) (despre ființe) Care are o constituție fizică nerezistentă; lipsit de vigoare; firav; plăpând. 2) Care are puțină rezistență; lipsit de trăinicie; slab. Un lucru ~. 3) fig. (despre teorii, concepții, argumente etc.) Care poate fi ușor combătut; lipsit de fundament științific; neîntemeiat; neargumentat. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink