ȘULÁR, șulare, s. n. Cusătură provizorie cu împunsături rare; însăilătură; ață cu care se face această cusătură. [Pl. și: șularuri] – Cf. sl. šilo „sulă”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘULÁR s. însăilătură, (înv. și pop.) saia, (Mold.) sailă. (~ la o haină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șulár (-re), s. n. – Însăilare. – Var. șulai. Origine incertă, probabil de la sulă. După Scriban, din sl. silo „sulă”. În Munt. și Mold. de sud.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șulár s. n., pl. șuláre/șuláruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘULÁR ~e n. înv. 1) Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părțile com-ponente ale unei haine; însăilătură; saia. 2) Ață de însăilat. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink