ȘURUBÁR, șurubari, s. m. 1. (Reg.) Meseriaș care face canele. ♦ Persoană care supraveghează funcționarea alambicului. 2. Epitet pentru o persoană care folosește șiretlicuri, șmecherii; sforar. – Șurub + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘURUBÁR s. v. canea, cep, șurubelniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șurubár s. m., pl. șurubári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘURUBÁR ~i m. 1) reg. Meșteșugar care făcea canele. 2) fig. depr. Persoană care se ține de șmecherii. /șurub + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink