ȘUȘUITÚRĂ, șușuituri, s. f. Șușuit. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șușuitúră s. f. (sil. -șu-i-), g.-d. art. șușuitúrii; pl. șușuitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink