ȘĂGÁLNIC, -Ă, șăgalnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Glumeț, hazliu; poznaș, șugubăț. – Șagă + suf. -alnic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘĂGÁLNIC, -Ă, șăgalnici, -e, adj. Glumeț, hazliu, poznaș.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
ȘĂGÁLNIC adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Șăgalnic ≠ melancolic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
șăgálnic adj. m., pl. șăgálnici; f. sg. șăgálnică, pl. șăgálnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘĂGÁLNIC șăgalnică (șăgalnici, șăgalnice) 1) (despre persoane) Care este predispus spre șagă; înclinat să glumească. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă bună dispoziție. /șagă + suf. ~alnic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink