ȘĂTRĂREÁSĂ, șătrărese, s. f. Soția șătrarului (3). – Șătrar + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șătrăreásă s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. șătrărései; pl. șătrărése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink