Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ȚÁGLĂ, țagle, s. f. 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuțită a unui par, care intră în pământ. ◊ Expr. A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți. – Din germ. Zaggel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÁGLĂ s.f. Semifabricat de oțel, cu secțiunea pătrată, obținut din blumuri; biletă. [< germ. Zaggel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȚÁGLĂ s. (TEHN.) biletă. (~ pentru bare, sârme.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚÁGLĂ s. v. năsălie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țáglă, țágle, s.f. (reg.) 1. țepușă, vergea, zăbrea, prăjină, așchie. 2. zăvor. 3. pirostrie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țáglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. țáglei; pl. țágle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÁGLĂ ~e f. Semifabricat de oțel din care se laminează bare, sârme etc. ori se forjează piese. /<germ. Zageal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)