ȚARȚÁM, țarțamuri, s. n. (Reg.) Ciucure, franj; dantelă; (la pl.) podoabe, zorzoane. [Var.: sarsám, sărsám, zarzám s. n.] – Din magh. szerszám.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚARȚÁM s. v. canaf, ciucure, franj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țarțám s. n., pl. țarțámuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚARȚÁM ~uri n. reg. 1) Garnitură din franjuri, ciucuri sau horbote, aplicată pe marginea unei țesături. 2) la pl. Obiecte mărunte, lipsite de valoare și de gust, folosite drept podoabe; zorzoane. /<ung. szerzám
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚARȚÁMURI s. pl. v. zorzoane.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink