Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: țesală (substantiv feminin) , țesăla (verb tranzitiv)   
ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚESÁLĂ s. (înv. și reg.) pieptene. (~ pentru cai.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo.Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚESĂLÁ, țesál, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria un animal cu țesala (1). 2. Fig. (Fam.) A bate zdravăn. [Prez. ind. și: țesắl] – Din țesală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ȚESĂLÁ mă țesál intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). [Și mă țesăl] /Din țesală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ȚESĂLÁ țesál tranz. 1) (cai sau vite) A curăța cu țesala. 2) fig. A bate tare; a chelfăni; a scărmăna; a pieptăna; a peni. [Și țesăl] /Din țesală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚESÁLĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o placă metalică dințată, prevăzută cu mâner și folosită pentru a curăța corpul unor animale. [G.-D. țesalei] /<bulg., sb. țesalo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚESĂLÁ vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A ~ un cal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țesălá vb., ind. prez. 1 sg. țesál/țesăl, 2 sg. țesáli/țesăli, 3 sg. și pl. țesálă; conj. prez. 3 sg. și pl. țesále/țesăle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cesál, a -ălá v. tr. (d. cesală). R. S. Curăț (periĭ) cu cesala. Fig. Trag o bătaĭe, chelfănesc. – În restu Munt. țesál și țesắl, a țesălá; în Mold. săcél, -elĭ, – eală, a -elá; în Btș. a cersăla.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cesálă f., pl. e (vsl. česalo, peptene [!], d. česati, a peptăna. V. pacișe. Cp. cu tînjală). R. S. Perie de fer [!] de curățat caiĭ. Fig. Bătaĭe, chelfăneală, scuturătură: ĭ-a tras o cesală, a mîncat o cesală. – În restu Munt. țesală: în Mold. săceală, pl. elĭ; în Btș. cersală. V. foșalăŭ și perie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)