ȚIGLÁR, țiglari, s. m. Persoană care face țigle1 sau care acoperă clădirile cu țiglă1. – Țiglă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țiglár s. m. (sil. -glar), pl. țiglári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚIGLÁR ~i m. 1) rar Persoană care face țigle. 2) rar Muncitor specializat în acoperirea clădirilor cu țiglă. 3) înv. Negustor de țiglă. /țiglă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink