ȚÍGLĂ1, țigle, s. f. Piesă de argilă arsă, de sticlă, de mortar, de ciment, în formă de placă, folosită la învelit casele. – Din scr. cigla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÍGLĂ2, țigle, s. f. (Reg.) Vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea pentru a o frige; frigare. – Cf. germ. Zacke.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÍGLĂ s. (CONSTR.) (reg.) oală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚÍGLĂ s. v. frigare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țíglă, țígle, s.f. (pop.) 1. frigare de lemn sau de fier alcătuită dintr-un băț ascuțit. 2. băț despicat la un cap pentru prins raci.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țíglă (-le), s. f. – Placă de argilă, ceramică etc. pentru învelit casele. Germ. Ziegel (Borcea 216; Tiktin) prin intermediul sb. cigla (Miklosich, Fremdw., 81; Cihac, II, 433; cf. REW 8618), pol. cegla, rut. tjaglij (Byhan 336). – Der. țiglar, s. m. (persoană care face sau pune țigla).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țíglă (plăcuță de argilă, frigare) s. f. (sil. -glă), g.-d. art. țíglei; pl. țígle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÍGLĂ ~e f. Material de construcție în formă de plăci, fabricat din argilă arsă sau din ciment, folosit pentru acoperit; oală. Acoperiș de ~. [G.-D. țiglei] /<sb. cigla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink