ȚINTÁR, (1) țintare, s. n. (2) țintari, s. m. 1. S. n. Joc de societate la care se folosește un carton cu un desen special pe care jucătorii mișcă piese după anumite reguli; moară. 2. S. m. (Ornit.) Inăriță. – Țintă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚINTÁR s. v. inăriță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚINTÁR s. moară, (Mold.) car. (Jocul distractív numit ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țintár (zool.) s. m., pl. țintári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țintár (joc) s. n., pl. țintáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚINTÁR1 ~e n. Joc de societate în care participanții mută piese conform unor reguli speciale pe un carton cu un anumit desen. /țintă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚINTÁR2 ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu penaj castaniu pe spate, roșu în frunte și roz pe piept. /țintă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink