ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚINTÁȘ s. ochitor, trăgaci, trăgător. (~ de elită.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țintáș s. m., pl. țintáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚINTÁȘ ~i m. Persoană care țintește bine (cu o armă); ochitor. Un ~ de elită. /țintă + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink