ȚINTITÓR, -OÁRE, țintitori, -oare, adj. 1. Care țintește (cu o armă). 2. Fig. Care năzuiește, care are ca țel să..., care aspiră la... – Ținti + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țintitór adj. m., pl. țintitóri; f. sg. și pl. țintitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink